Mi-e dor..
Mi-e dor sa te vad in casa, in fiecare zi, sa ma imbratisezi cand vin de la scoala, sa mirosi a mancare.
Mi-e dor sa te aud strigandu-ma dimineata ca sa ma trezesc, sa te aud vorbindu-mi seara, sa radem.
Mi-e dor sa te vad in fiecare zi, sa stiu ca atunci cand ma voi intoarce acasa te voi gasi intotdeauna, disponibila mereu, sa ma asculti, sa ma intrebi cum a fost la scoala, sa vii inaintea mea.
Mi-e dor sa te intreb daca pot merge undeva si sa-mi spui ‘nu’, ca dupa 10 minute sa-mi spui ‘da’.
Mi-e dor sa ne facem planuri, si sa fim doar noi doua.
Mi-e dor de tine, persoana care ma intelegea mereu, care imi dadea mereu dreptate.
Imi pare rau daca uneori nu te-am ascultat.. Sau ca uneori ti-am ascuns adevarul.. Imi pare rau ca uneori am fost cam rece, ca si cum tu nu ai fi avut sentimente.. Imi pare rau ca am fost egoista, ca din cauza mea ai avut nopti nedormite..
Imi pare rau ca ai suferit si ai dus o viata grea ca sa-mi fie mie bine, sa ma poti trimite la scoala, sa-mi faci toate mofturile..
Imi pare rau daca te-am suparat, si acum plangand imi dau seama.. nu stiu ce imi dau seama..
Te vreau acasa, te vreau langa mine, te vreau aici ca sa ma stresezi, sa mananc, sa invat, sa las calculatorul, sa-mi fac temele, sa ajut in casa..
Mi-e dor de tine, mama..
Insomnie
Cate luni au trecut de cand n-am mai scris ? Multe.
Sunt 5 luni jumate de cand sunt cu Fabio, si vreo 4 de cand nu scriu; oricum, in perioada asta viata mea nu s-a schimbat prea mult. E la fel de monotona, nu s-a mai intamplat nimic interesant, poate cateva vesti nu prea minunate, in fine..
De doua nopti dorm rau. Adorm greu si ma trezesc inainte sa-mi sune ceasul, ma trezesc si in timpul noptii. De miercuri sunt in vacanta (pana duminica cea oficiala, iar ieri si azi m-am simtit naspa).
Pff.. ce sa va mai spun ?
A, am slabit 7 kg in doua luni, iar dupa am mai luat pe mine unul in cateva saptamani. Don’t ask.
Si cam atat. Va las cu o poza facuta ieri cu Fabio.
Si cu o melodie
So fuckin’ depressed
Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara, ramai neschimbata, rosu deschis..
[ Te iubesc. Nu vrea sa te pierd, inca nu, e prea devreme, inca am nevoie de tine.. ]
Leapsa de la Catalina
1. Ce răspundeaţi la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?
Cantareata si doctor veterinar. Tin minte ca ma ascundeam sub masa din bucatarie si cantam, si ca salvam pisoiasii aruncati la gunoi; ma rog, incercam sa-i salvez..
2. Care erau desenele animate preferate?
Erau mai multe, imi placea sa ma uit la desene animate; mai ales la Printesa Sissi, Curaj caine fricos, Familia ‘De ce?’, Familia Anderson, Ed Edd & Eddy.. etc
3. Care a fost cea mai frumoasa zi de naştere sărbătorită şi de ce?
Nu am avut parte de zile de nastere prea stralucite..
4. Ce jocuri preferate aveaţi?
Iubeam sa ma joc de-a ‘Fetitele Powerpuff’ si de-a ‘Spioanele’.
5. Ce vă doreaţi să faceţi neapărat şi încă nu aţi reuşit?
Prea multe lucruri, din pacate..
6. Care a fost prima pasiune sportivă şi nu numai?
Dormitul !!
7. Care a fost primul cântăreţ/grup muzical preferat?
Categoric Vunk. Stiu ca aveam cativa anisori si cantam ‘Langa inima mea, vine inima ta-ta-ta, pentru ea, glasul meu va canta, tu ma vei sarutaaa, Langa inima mea-m-mea-m-mea, vine inima ta-t-ta-t-ta’
8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Moş Crăciun, Nicolae.
Am fost cupil intelegator si nu am cerut prea multe de la saracii mosi..
Leapsa merge mai departe la Andra, Vlad si Dida. Mersi Catalina !
Fericita
Pe 14 decembrie am facut 2 luni de cand sunt cu Fabio. A fost o zi placuta, emotionanta, ca si celelalte zile petrecute impreuna de altfel. Dupa miezul noptii i-am scris un mesaj destul de lung, iar dupa cateva momente am primit unul de la el, si mai lung. Suntem foarte asemanatori, uneori raman chiar uimita. Ceea ce n-am gasit in zeci de baieti care poate m-au interesat, am gasit in el.
Dar, sa va povestesc ce s-a intamplat in ziua in care am facut o luna de cand suntem impreuna.
Era sambata, si ca de obicei, am mers la scoala. Ma asteptam ca Fabio sa fie in piata si sa ma astepte, dar mi-a trimis un mesaj ca intarzie 5 minute, asa ca am pornit inaintea lui iar la jumatatea drumului ne-am intalnit. Avea in spate o chitara untr-o husa; ‘La ce-i trebuie?’, m-am intrebat ‘Probabildupa scoala merge la Reggio-Emilia, acasa la tatal sau, sau la prietenii lui, si vrea sa cante..’. Ne-am intalnit si ne-am sarutat, ne-am luat de mana si am pornit spre scoala. Si-a cerut scuze ca a intarziat; am spus ca e totul ok.
Am ajuns la scoala, si am asteptat 20 de minute ca sa sune de intrare. S-au adunat toti din grupul nostru, a inceput haosul. A sunat, ne-am luat ramas bun si ne-am dus in clasele noastre.
In pauza nu ne-am intalnit, pentru ca sambata are 6 ore de 45 de minute, cand eu am 5 de 60 de minute. Pauza mea e dupa a doua ora, cand a lui e dupa a treia. Dar l-am zarit pe hol in timpul orei de stiinte.
S-au terminat orele si am iesit. El inca nu era, iesea de la ore dupa 10 minute. A aparut, si am mers spre lac. Ne-am oprit langa o banca in parcul de langa lac, si am inceput sa ne sarutam.
-Inchide ochii, a spus zambind.
Mi-a inchis ochii, dar eu i-am deschis imediat dupa.
-De ce? am intrebat.
-Shhh, inchide ochii, a repetat fraza si gestul de mai devreme.
M-a sarutat pe frunte, si l-am simtit cum se indeparteaza de mine, am simtit un gol in fata mea, corpul sau cald lipit de al meu nu mai era. Am simtit rece. L-am auzit deschizand fermoarul de la husa, iar dupa ceva fosaind, sa si o punga de chipsuri goala. L-am auzit venind inapoi spre mine.
-Deschide ochii.
I-am deschis si l-am privit pentru cateva secunde, dupa care, o chestie argintie si sclipicioasa in mana lui mi-a atras atentia, si am privit in jos. Era un trandafir. Un trandafir rosu, minunat.
Am ramas uimita, nu ma asteptam la asa ceva.
L-am imbratisat si l-am sarutat de nenumarate ori, dupa care ne-am intins pe iarba, si asezata cu capul pe pieptul lui, am inceput sa vorbim.
Pe 23 decembrie vine la cina acasa la mine. Sunt invitati mai multi colegi, se mananca si se bea, se rade, se face panarama. De-abia astept. Am de gand sa-i cumpar un lant ca si cadou de craciun, cu pandantiv de argint in forma de ciocanul lui Thor. Sigur o sa-i placa. Sau, hmm, sper.
Mnoh, si cam atat.
V-am pupat.
SOAD!
Da, cei de la System of a down se reunesc si au anuntat o serie de concerte in 2011; nu au un plan anume, dar canta impreuna pentru ca vor sa faca asta ! Formatia se afla in tratativa pentru o reuniune, inca nu au o data anume.
Bineinteles, vor ajunge si in Italia prin iunie (2 iunie, Milano), dar Suzuloi nu merge, pentru ca nu are money. Defapt, ar avea, dar ea strange bani ca sa vine in vacanta in Romania. How sad.
Dar, poate fac eu cumva si merg. Nu sunt eu fanul lor numarul unu, dar i-am iubit, si au facut parte din viata mea, si inca fac.
Deci, SOAD FOREVER !
Da, scuzati-ma, nu am fost prea inspirata in seara asta..
Si, m-am gandit sa va las si o poza pe blog..
Am revenit ! (Happy, eh?)
Deci, am plans doua zile intr-una, dar acum sunt fericita. De ce? Pentru ca ma simt indragostita.. Am doua luni de cand sunt cu Fabio, si sunt fericita. Si de ce am plans ? Probleme de familie.. probleme mari. Si inca sunt depresiva. Dar, nu conteaza, o sa treaca tot.. Si acum, motivul fericirii mele.
-Imi lipsesti, micuto..
-Si tu.. nici nu stii cat as vrea sa fii aici cu mine..
-Vreau sa-ti simt respirul cald, sa-ti ating mainile, sa te strang in brate.. mi-e dor de tine.
-Mmh, nu gasesc cuvinte ca sa exprim ceea ce simt in acest moment..
-Incearca, te voi intelege oricum, mereu, iubito..
-Imi lipseste mirosul tau, vocea ta, buzele tale, imbratisarile tale, frazele tale care ma fac sa rad, mi-e dor sa simt respirul tau langa ureche, sa-ti simt unghiile, degetele, mi-e dor sa stau cu tine, sa te privesc si sa nu ma satur niciodata s-o fac, sa simt ca nu exista nimic altceva inafara de noi, sa ma simt protejata, iubita, importanta..
-..Iubito, m-ai lasat fara cuvinte, iti jur.. Nimeni nu mi-a daruit astfel de emotii, asa de puternice si intense cum imi daruiesti tu, acum si in fiecare zi cand stam impreuna, cand te vad, esti prima care o face, celelalte persoane m-au folosit mereu ca sa se arate pe strada cu ‘satanistul cel rau’, pentru ca ei vroiau parte mea rea, m-au amagit.. Au trezit in mine un sentiment care era ascuns de multa vreme, ura! Eu ii uram pe toti, mama mea, fratele meu, prietenii mei, toti, vroiam sa-i atac inainte sa ma atace ei pe mine, chiar daca de multe ori greseam, dar eram prea cuprins de furie si nepasare.. Iti povestesc toate astea pentru ca tu nu faci parte dintre acele persoane, TU esti micuta MEA, si nu reusesc sa-ti exprim doar cu fraza ‘Te iubesc’* cat de mult te iubesc defapt! Esti fericirea mea, realmente.. Te iubesc prea mult !
-Ce dulce.. Nimeni nu mi-a spus nimic asemanator in viata mea.. Esti foarte important pentru mine, si sunt prea fericita ca te-am intalnit ! Imi pare rau pentru ceea ce ti-au facut ceilalti, si sa stii ca n-o sa te amagesc niciodata.. Si pe mine m-au amagit, m-au ranit, si stiu cum e.. De fiecare data cand te vad inima mi se umple de fericire, si poate ca suna exagerat, dar e adevarat.. Zambesc de fiecare data cand iti vad chipul, si nu pot sa nu o fac.. Si eu te iubesc !
-Ce draguta.. Mi se intampla si mie, iubito, aceleasi emotii.. Suntem facuti unul pentru celalalt.
* Original, in italiana, era ‘Ti voglio bene’ care se traduce ‘Iti vreau binele’, dar pentru ca nu sta bine, am pus ‘Te iubesc’ care in italiana se traduce cu ‘Ti amo’ si care e cu totul alta treaba..
Nu-mi place sa ma plang..
..Dar o fac oricum. Sunt depresiva. Nu intr-un mod excesiv, dar sunt. Mi-e greata, nu dorm bine, nu mananc, sunt mereu absenta..
La scoala e totul bine. Profesorii ma lauda, am rezultate destul de bune (inafara de istoria artei la care am 5; profesorul ma are simpatica si spune ca l-am dezamagit, se astepta la mai mult de la mine; i-am promis ca recuperez). Cu Fabio e totul bine, multa lume spune ca el s-a schimbat de cand suntem impreuna – deja de 2 saptamani.. Si eu ma simt bine cu el, sunt chiar multumita. In sfarsit sunt convinsa de ceva.
Acum nu incep sa-mi insir problemele.. Toti au probleme, mai mult sau mai putin grave.
Reusesc sa uit de toate doar cand sunt cu Fabio. E ceva.. ciudat. Nu reusesc sa ma gandesc la nimic. Sunt o alta persoana cand sunt cu el, ador sa stam impreuna, chiar si doar jumatate de ora pe zi.. Recuperam joi si sambata. Si duminica asta. E 31, el a fost invitat la o petrecere; a spus ca nu merge.
Vreau sa ma pierd in lumea lui. Vreau sa ma ratacesc printre gandurile sale, sa raman in bratele sale ore in sir, sa uit de mine si de ceilalti. Vreau sa stam zilnic in iarba si sa impartim bomboane de ciocolata, sa-i simt gustul care e mai mereu de fum, respirul cald la ureche, dintii pe gat.. Vreau sa stam ore intregi si sa vorbim, sa-i ascult vocea basa, sa radem, sa ne jucam.. In momentul asta am nevoie de el..
De el, sau de Loru. Pe el pot sa-l vad maine, dar pe Loru? Imi lipseste. Uf..
Mnoh, ma intorc la muzica mea cacacioasa..
O alta duminica de cacat..
N-o sa devin ceea ce vor ceilalti sa fiu. N-o sa ascult muzica, care o asculta si ceilalti, doar ca sa ma aseman mai mult cu ei. N-o sa ma imbrac diferit doar pentru ei.
Imi amintesc cand mama imi spunea : ‘Cine te iubeste, te iubeste asa cum esti’. A avut perfecta dreptate. Am reusit sa gasesc niste persoane care ma iubesc cu tot cu defectele mele, cu mofturile mele, cu apucaturile mele. Nu e dragoste adevarata, dar simt ca tin la mine. Sunt dispusi sa ma inteleaga cand am o problema, sa ma asculte cand le vorbesc, sa fie prietenii mei atunci cand eu nu vreau pe nimeni in preajma mea. Si incep sa ma urasc.. Pentru ca la inceput nu aveam incredere in nimeni, credeam ca nimeni nu poate fi prietenul meu, preferam sa stau singura.. Acum
Imi lipseste Loru.
Imi lipseste ingrozitor de mult.. Pot sa gasesc mii de amici, dar nici unul ca Loru. Imi pare rau pentru faptul ca ma comport stupid, ca un copil rasfatat, pentru faptul ca sunt egoista, orgolioasa si pentru faptul ca gandesc ca o femeie. Stiu ca n-ar trebui sa scriu astea acum, dar nu am pe nimeni cui sa ma plang, nimeni care sa ma asculte si sa inteleaga asa cum facea Loru.
Un alt post inutil, intr-o alta duminica de cacat..
Ma urasc.









